Bogdan Zebega – Life After Sport

Seria de interviuri „Life After Sport” aduce in prim-plan povesti autentice ale sportivilor romani. Ne dorim ca exemplele lor sa va inspire si sa va incurajeze sa luati cele mai bune decizii pentru a va construi viitorul pe care vi-l doriti.

Incheierea carierei sportive nu e despre momentul in care ai decis sa pui „ghetele in cui”, ci e despre ceea ce faci acum pentru a-ti dezvolta abilitati necesare unei viitoare cariere.

Bogdan Zebega – Life After Sport

Care e povestea ta? Cine esti?

Salut, sunt Bogdan Zebega. Am 36 de ani, m-am nascut in Barlad, unde am si inceput sa practic Rugby-ul. Am jucat timp de 17 ani, din care 10 la Steaua Bucuresti.

Cum ai descoperit sportul si cine te-a incurajat/sustinut sa il practici?

Copil fiind am incercat toate sporturile, de la fotbal la karate, insa cel mai mult mi-a placut Rugby-ul. Am avut noroc cu bunicul meu, care a insistat foarte tare si am avut parte de antrenori dedicati, care au venit acasa sa ii convinga pe parintii mei ca Rugby-ul e un sport minunat.

Care sunt echipele pentru care ai jucat?

Am inceput la CSS Barlad, apoi am continuat la CSS
Gura-Humorului, unde am terminat junioratul si am jucat si primul an ca senior pentru Suceava. A urmat transferul la CSA Steaua Bucuresti unde am jucat timp de 10 ani.

Cine e antrenorul care te-a inspirat cel mai mult in cariera ta sportiva?

Toti antrenorii mei au fost si sunt oameni deosebiti, de la domnii profesori Nedelcu si Harnagea, pana la Robert Antonin si Steve McDowell. De la fiecare am invatat cate ceva, dar din punctul meu de vedere, antrenorii de la copii si juniori sunt cei care isi pun cea mai mare amprenta pe cariera unui sportiv. Ei te formeaza ca jucator de Rugby si ei iti dau directia in care vei merge.

Care e cel mai frumos moment sportiv din intreaga ta cariera?

Sunt multe momente pe care le am in suflet, dar nici unul nu se compara cu momentul intonarii imnului Romaniei de la Cupa Mondiala din 2011 Noua Zeelanda, la meciul cu Anglia.

Care au fost cele mai mari provocari pe care le-ai intampinat de-a lungul carierei sportive?

Ca sportiv incerci sa te pregatesti cat mai bine, pentru ca esti constient ca asta te mentine in top si mai ales, te tine departe de accidentari. Cred ca dorinta de a ma autodepasi la fiecare antrenament si fiecare meci a fost provocarea mea de-a lungul carierei.

Ai ramas in contact cu fostii colegi de echipa? Daca da, povesteste-ne care sunt relatiile in momentul prezent.

Binenteles, legaturile pe care le stabilesti in vestiarul unei echipe nu se rup niciodata. Chiar daca ne auzim sau vedem rar e o placere deosebita sa ne reintalnim de fiecare data si sa “traim din amintiri” 😊. E putin mai dificil, mai ales in perioada aceasta cu intalnirile, dar sper eu ca imediat ce va trece pandemia sa ne putem revedea in tribunele stadionului de Rugby si nu numai.

Te invit sa te gandesti la ultimul an al carierei sportive. Cum a fost acel an si ce te-a determinat sa iti inchei cariera?

Din punctul meu de vedere a fost un an dificil. Cumva stiam de la inceputul lui ca poate fi ultimul. Ma accidentasem destul de grav, cu ceva timp in urma si totul a recidivat. Aveam doua hernii de disc in zona cervicala, care imi dadeau tot timpul dureri mari si mai ales amorteli la nivelul bratelor. O parte din medici ma indemnau sa ma operez si sa ma las iar cealalta parte sa nu ma operez, dar finalitatea era aceeasi.

Care sunt persoanele ce te-au determinat/ajutat/sustinut in luarea acestei decizii?

Nimeni nu a crezut ca ma voi putea lasa. A fost decizia mea sa pun sanatatea pe primul plan. Si cel mai important, cred cu tarie ca “e bine sa te dai jos de pe cal, cat inca mai poti calari”.

Ai avut un plan stabilit? Care au fost pasii pe care i-ai urmat?

Nu, nu am avut un plan stabilit. Parcursem toate etapele pentru a putea deveni un antrenor de copii si juniori. Mi-ar fi placut foarte tare sa lucrez la acest nivel. Insa, in ultimul an al carierei, am descoperit graphic designul. Si m-a atras. Eram ca un copil care descopera o jucarie noua. Am avut noroc de doi oameni minunati care au avut incredere in alegerea mea si au considerat ca merit incredere. La primul interviu ca viitor graphic designer le-am spus ca in afara de Rugby nu stiu sa fac nimic. Cu toate asta au decis sa ma angajeze si sa imi acorde o sansa. Le voi ramane mereu recunoscator. Sunt oameni minunati, oameni din Rugby, care mi-au acordat o noua sansa. Si asa am inceput o noua viata acum 8 ani.

Povesteste-ne despre rolul educatiei in viata ta. Ce studii ai urmat, cum s-a imbinat scoala cu programul sportiv si cum ti-au fost de ajutor pentru a ajunge sa faci ceea ce faci azi?

Sunt recunoscator ca am avut parte atat de aducatie formala cat si informala.
Sportivii au multi educatori.
Pe de o parte sunt parintii cu cei “7 ani de-acasa” si nu numai. Apoi antrenorii, care pe langa regulile sportului practicat te invata si valentele sportului respectiv, valorile lui si iti dau o conduita a vietii de sportiv.
Profesorii din scoala au avut un rol important. Am avut parte de profesori minunati, care pe deoparte au inteles ca practic un sport de performanta, iar pe de alta parte au stiut sa ma atraga la fiecare dintre orele lor. E foarte important sa ai o baza educationala in tot ceea ce faci.
Si nu in ultimul rand, de la oamenii din Rugby am invatat respectul, fara de care nu cred ca as fi putut ajunge astazi unde am ajuns.

Care sunt pasiunile tale? Care sunt valorile ce te reprezinta?

Imi place foarte mult sa calatoresc. Sa vizitez oameni noi, culturi noi, locuri minunate. Si in intreaga cariera de sportiv am avut parte de asa ceva.
In ceea ce priveste valorile, traiesc in fiecare zi alaturi de ce am invatat din Rugby. Incredere in partner, atitudine in tot ceea ce faci, respect pentru cei din jur si nu in ultimul rand, disciplina de zi cu zi.

Cum ai descoperit calea pe care ai ales sa o urmezi? Povesteste-ne despre job-ul actual.

Totul a inceput cu idea de a face un poster. La momentul respectiv credeam ca deschizi Paint-ul si apare afisul. Am descoperit Photoshopul si mi-a placut foarte tare. Stateam saptamani intregi ca sa il invat. In graphic design pot spune ca sunt un autodidact. Ce invatam noaptea, puneam in practica a doua zi. Cel mai mult ma atrag provocarile. Am considerat totul ca pe o provocare. Dupa Photoshop mi-am dat seama ca am nevoie de Illustrator, apoi putina programare. A urmat un an de print, iar de doi ani, am descoperit animatia si proiectele de editare video. E o lume minunata cea a graphic design-ului, in care am reusit sa imi fac prieteni la fel de minunati ca cei din Rugby.

Daca ai avea o super putere sa dai timpul inapoi, ai face ceva diferit, ce ai schimba?

Nu cred ca imi doresc sa schim ceva. As da timpul inapoi sa mai retraiesc clipe si momente alaturi de oameni dragi, dar sigur nu as schimba ceva.

Cum iti imaginezi ca va arata viata ta peste 5 ani?

E dificila intrebarea. Din pacate acum nu mai e ca in sport, unde stiai ca te pregatesti in presezon pentru un an intreg competitional.
Acum nu mai e asa. Imi place sa ma bucur de fiecare zi, de fiecare proiect nou pe care il fac. E minunat cat termini un proiect si incepi unul nou.

Care e cel mai important sfat pe care tu l-ai oferi unui sportiv aflat inca in activitate?

Nu stiu daca sunt in masura sa dau sfaturi.
Zic eu ca ar fi bine sa se bucure de fiecare antrenament si de fiecare joc. Stim cu totii ca viata de sportiv e destul de scurta.

Daca ti-a placut acest articol si il gasesti inspirational, te invit sa il distribui pe pagina ta de social media. Inscrie-te in comunitatea noastra pe grupul de Facebook „Life After Sport” – grup suport pentru antrenori si sportivi de performanta.