Corina Calefariu – Life After Sport

Seria de interviuri „Life After Sport” aduce in prim-plan povesti autentice ale sportivilor romani. Ne dorim ca exemplele lor sa va inspire si sa va incurajeze sa luati cele mai bune decizii pentru a va construi viitorul pe care voi il doriti.

Corina Calefariu – Life After Sport

Buna Corina! Ce sport ai practicat?
Buna, am practicat sarituri in apa iar apoi volei.

Cum ai descoperit sportul si cine te-a incurajat, sustinut sa il practici?
Povestea mea incepe pe la 5 ani, cand o antrenoare de sarituri in apa a venit sa propuna parintilor, la gradinita, sa invatam sa inotam (cursuri de inot). Dupa cursul de initiere/ invatare sa inot, parintilor mei li s-a propus sa continui sa practic sarituri in apa – un sport despre care ei nu prea stiau nimic.
Am practicat acest sport timp de 7 ani, momentul “rupturii” fiind o sinuzita care imi dadea dureri groaznice. Am stat 2 ani acasa, iar pentru ca nu stiam ce sa fac cu timpul meu, obisnuita fiind de mica cu antrenamente si scoala, am decis sa ma apuc de volei. Eram deja in echipa scolii, dar simteam ca vreau mai mult. In clasa a 8-a, destul de tarziu pentru volei, m-am inscris la clubul din oras, din Sibiu. Asa a inceput aventura mea.

Care sunt echipele pentru care ai jucat?
O sa vorbesc despre volei pentru ca a fost o parte mai importanta din viata si ca performanta dar ca placere de a-l practica.
Am inceput la CSS Sibiu ca si junioara, apoi in ultimul an de juniorat 1, am plecat sa joc pentru Dinamo, atat la junioare 1 cat si la Divizia B. De la Dinamo am plecat la Craiova, care la vremea respectiva era clubul Universitatii (U Craiova). Urmatorii doi ani am jucat tot pentru Craiova dar clubul era preluat de primarie in colaborare cu Universitatea (SCM U Craiova). In anul in care am jucat meciul de promovare pentru SCM U Craiova, desi decisesem sa ma retrag, mi se propusese sa ajut echipa CSM Bucuresti. Echipa era la inceput de drum, si pentru 6 luni am mai jucat, dupa care in urma unor accidentari mai grave am decis ca e momentul sa ma retrag. Aveam la 26 de ani.

Cine e antrenorul care te-a inspirat cel mai mult in cariera ta sportiva?
Aici as avea de mentionat 3 oameni care si-au pus amprenta in dezvoltarea mea ca om si ca sportiv. E vorba de Dan Gheorghita, primul meu antrenor de la CSS Sibiu si fratele acestuia, Marius Gheorghita. Doi oameni extraordinari, care inca activeaza si fac o treaba foarte buna cu fetitele care vor sa practice acest sport la Sibiu. Si Adrian Cotoranu (Dumnezeu sa-l odihneasca), care a vazut potentialul din mine, si care stia exact cum sa lucreze cu fiecare sportiv in parte, in functie de capacitatile fiecaruia. El indeplinea si rolul de psiholog al echipei si preparator sportiv, facea tot.

Care e cel mai frumos moment sportiv din intreaga ta cariera?
Participarea la balcaniada din Turcia cu echipa nationala.

Care au fost cele mai mari provocari pe care le-ai intampinat in cariera sportiva?
Din pacate am avut parte de foarte multe provocari. De cele mai multe ori nu tineau nici de echipa, nici de pregatirea sportiva, ci ele tineau de managementul echipei, incepand cu plata salariilor (intarziate de cele mai multe ori), conditiile de cazare sau de masa, sedintele interminabile cu cei din management/staful organizational care nu erau de acord cu diverse lucruri. Lucruri ce nu aveau legatura cu practicarea sportului in sine, lipsa echipamentelor, lipsa medicatiei sau a suportului cand venea vorba de recuperare in caz de accidentari etc.

Ai ramas in contact cu fostele colege de echipa? Daca da, povesteste-ne care sunt relatiile in momentul prezent.
Am ramas in relatii bune cu aproape toate fostele mele college, insa cum viata merge inainte pentru toata lumea, unele relatii au ramas strict de curtoazie. Fiind “imprastiate” prin toata lumea sau in tara, pastram legatura prin retelele de socializare. Pot sa ma consider norocoasa, am pastrat si relatii foarte appropriate cu cateva, prietena mea cea mai buna, pe care o cunosc de 16 ani, este o fosta colega de la volei.

Acum te invit sa te gandesti la ultimul an al carierei sportive. Cum a fost acel an si ce te-a determinat sa te lasi de volei?
O sa iau in considerare plecarea de la SCM U Craiova (pentru ca la CSM Bucuresti a fost mai mult o joaca). Din punct de vedere professional, anul acela a fost fantastic, castigasem aproape toate meciurile din campionat (exceptand unul sau doua infrangeri), eram cum s-ar zice pe val. Desi eram cea mai buna echipa din club, “deranjam” cumva conducerea, probabil planurile lor erau altele decat ale noastre. Dupa fiecare meci, desi castigam, aveam interminabile discutii/sedinte in care ni se reprosau tot felul de ineptii care nu aveau nici o legatura cu sportul/antrenamentele/performanta noastra. Diferentele dintre cazarile sportivilor, pe toata aria sportiva, erau majore. Noi cei de la volei si handbal eram cazati in conditii de camin liceal, iar baschet si alte ramuri stateau in apartamente, lucruri cam deranjante cand nu mai ai 18 ani si vrei intimitate si conditii de un dus privat si o toaleta curata. Cireasa de pe tort, pentru mine a fost in momentul in care am avut “discutia” de la final de campionat, dupa ce jucasem meciul de promovare si echipa era in divizia A, cu cineva din managementul clubului. Acea persoana mi-a spus franc in fata, ca ei ma plac, sunt o jucatoare valorosa dar daca vreau sa raman in continuare la echipa trebuie sa invat sa „imi tin gura”. Avusesem un episod in care dupa atata nedreptate din partea clubului am ajuns in biroul primarului sa ii explic ce bataie de joc exista din parte consilierilor si atunci au fost luate niste masuri care evident au deranjat conducerea clubului. Imi promiteau ca daca invat sa imi tin gura salariul imi va ajunge la 2000 lei, de la 400 lei; dar era evident ca ei voiau un om care sa munceasca, sa aduca beneficii echipei, dar care sa taca si sa inchida ochii in momentul in care ceva nu e in regula. I-am strans mana frumos domnului si i-am spus ca imi doresc sa nu il mai vad in viata mea. 🙂

Care sunt persoanele ce te-au determinat/ajutat/sustinut in luarea acestei decizii?
In majoritatea deciziilor pe care le-am luat, m-am sfatuit cu antrenorul meu. Stiu ca am avut noroc de oameni extraordinari din punctul acesta de vedere.

Ai avut un plan stabilit? Care au fost pasii pe care i-ai urmat?
Nu am avut nici un plan, cand m-am lasat, stiam ca nu mai vreau sa fac sport de performanta sau sa am de a face cu latura sportiva din punct de vedere professional. Atunci am zis ca trebuie sa imi demonstrez ca stiu sa fac si altceva, si ca atat timp cat exista vointa pot sa invat sa fac absolut orice, sky is the limit.

Povesteste-ne despre rolul educatiei in viata ta. Ce studii ai urmat, cum s-a imbinat scoala cu programul sportiv si cum ti-au fost de ajutor pentru a ajunge sa faci ceea ce faci azi?
Eu am facut facultatea de Educatie Fizica si Sport, pentru ca la vremea respectiva imi era mult mai usor sa jonglez cu doua antrenamente pe zi si sa invat un domeniu pe care deja il stiam. Azi fac ceva cu totul si cu totul diferit, am trecut prin diverse job-uri, am luat-o cumva de la baza si am crescut usor, usor. Am invatat mult pentru ca activam in domenii extrem de diferite fata de activitatea sportiva, dar am relizat ca nimic nu este imposibil, trebuie doar sa vrei.

Care sunt pasiunile tale? Care sunt valorile ce te reprezinta?
Am descoperit de curand ca imi place sa pictez si sa ma ocup de tot felul de proiecte ce implica creatie si indemanare. Imi place sa ascult muzica (nu cred ca as putea trai fara), sa dansez, imi place sa calatoresc, sa cunosc tari noi, culturi noi, oameni noi.
Valorile cele mai de pret pentru mine sunt:
– Fii sincer (uneori prea multa poate fi deranjanta pentru ceilalti, dar mai bine spui ce gandesti decat sa minti);
– Fii om (nu calca niciodata pe cadavre pentru a-ti atinge scopurile, lasa loc de buna-ziua oriunde mergi, daca poti intinde o mana de ajutor cuiva fa-o!);
– Fii tu (niciodata nu incerca sa copiezi ceva sau pe cineva, s-ar putea sa fi o copie proasta);
-Pretuieste-ti familia si prietenii.

Cum ti-ai descoperit calea pe care ai ales sa o urmezi? Povesteste-ne despre job-ul actual.
Cumva, cred ca m-a descoperit ea pe mine, trecand prin mai multe job-uri (incercand chiar si un mic business personal), am ajuns sa stiu ce imi place sa fac si ce nu imi place sa fac. Acum sunt evaluator de proiecte la o firma de consultanta in securitatea informatiei cibernetice. Am descoperit de-a lungul timpului ca atunci cand te trezesti dimineata si abia astepti sa ajungi la munca e semn ca e ceea ce trebuie. Si aici e vorba atat de munca in sine cat si de colectiv si de managementul companiei. Daca tot petrecem mult mai mult timp la locul de munca decat acasa, macar sa fie unul unde iti e drag sa mergi si sa iti placa ce faci. In acest moment eu sunt foarte multumita cu ceea ce fac.

Daca ai avea o super putere sa dai timpul inapoi, ai face ceva diferit, ce ai schimba?
Nu as schimba nimic din tot ce a fost, fie ca a fost greu sau nu, omul care sunt azi sunt datorita trecutului. Daca nu dam cu capul, nu avem cum sa invatam o lectie si cum sa evoluam.

Cum iti imaginezi ca va arata viata ta peste 5 ani? Cine esti, ce faci, incontro te indrepti?
Nu ma gandesc niciodata atat de departe, nu obisnuiesc sa fac proiectii pe termen lung, singurul lucru pe care mi-l doresc este sa fiu FERICITA, indiferent ce va insemna asta la momentul respectiv.

Care e cel mai important sfat pe care tu l-ai oferi unui sportiv aflat inca in activitate?
Munceste cat poti tu de mult, fii varianta ta cea mai buna in fiecare zi. Nu uita de odihna si refacere, te vor urmari toata viata accidentarile netratate la timpul lor. Daca tu crezi ca ti se face o nedreptate, din partea colegilor, antrenorilor, conducerii, etc, ia atitudine, dar fa-o cu cap si bine argumentat. Bucura-te de viata in fiecare zi!

Ganduri de final…

Succes maxim, si nu uitati sa fiti FERICITI in fiecare zi, cand tragem linie la final, doar asta ramane cel mai important!
Zi faina 😊

Daca ti-a placut acest articol si il gasesti inspirational, te invit sa il distribui pe pagina ta de social media. Inscrie-te in comunitatea noastra pe grupul de Facebook „Life After Sport” – grup suport pentru antrenori si sportivi de performanta.