Daciana Balaban – Life After Sport

„Life After Sport” aduce in prim-plan povesti autentice ale sportivilor romani. Ne dorim ca exemplele lor sa va inspire si sa va incurajeze in a lua cele mai bune decizii pentru a va construi viitorul pe care il doriti.

Incheierea carierei sportive nu e despre momentul in care ai decis sa pui „ghetele in cui”, ci e despre ceea ce faci acum pentru a-ti dezvolta abilitati necesare unei viitoare cariere.

Daciana Balaban – Life After Sport

Care e povestea ta, cine esti?
Sunt Daciana, handbalista născuta in frumosul oraș Sibiu. Provin dintr-o familie de sportivi, asadar, drumul meu a fost usor de ghicit.

Cum ai descoperit sportul si cine te-a incurajat, sustinut sa il practici?
Eu pot spune ca m-am născut direct in mijlocul sportului, dintr-un tata fotbalist și o mama handbalista. Inca de mică participam la tot felul de competiții, antrenamente, asa ca a fost foarte ușor sa ma îndrăgostesc de sport.
Am început sa fac sport de mică, încă de la vârsta de 5 anișori, cu săriturile in apa. E un sport frumos dar după câțiva ani am descoperit baschetul si m-am indraostit de acest sport.
Dupa un timp părinții nu m-au mai lăsat sa merg la baschet deoarce, considerau ei, nu exista un viitor prea bun pentru fete și ca ar fi bine sa aleg handbalul.
La inceput ideea nu mi-a suras, nu eram atrasa deloc de handbal. Ba chiar am încercat alte sporturi doar sa scap. Am mers la patinaj viteza si atletism dar nu ma regaseam in acestea doua.
Apoi părinții au spus: handbal sau doar școala! Așa ca, de frica ca nu voi mai face sport, am mers la handbal. Am intrat pe terenul de handbal la varsta de 12 ani și uite ca, încă nu am ieșit. Ca un rezumat pot spune ca familia a fost cea care m-a susținut și m-a îndrumat către handbalul de performanta.

Care sunt echipele pentru care ai jucat si la ce echipa activezi in prezent?
Am început la grupele de junioare de la CSS Sibiu, apoi am activat la echipa de senioare CSM Sibiu, Remin Deva, Otelul Galați, Danubius Galați și CSM Ploiești. Acum evoluez pentru CSM Galați, orașul care îmi este a doua casa.

Care a fost cea mai mare provocare a carierei tale de pana acum? Cum ai depasit-o?
Cea mai mare provocare pentru mine, a fost sa ma motivez după prima accidentare. Apoi după a doua, a treia…..pfff ce multe, Doamne!
Da, revenirea după fiecare accidentare a fost marea provocare a mea. E groaznic sa auzi in stânga și in dreapta ce greu va fi greu sa îti revii, ca va dura… e greu sa vezi ca altii nu iti dau sanse.
Atuul meu a fost ambitia. Poate ca nu sunt sportivul cel mai muncitor, dar la ambiție și competivitate sunt in top, așa ca, am revenit mereu cu mai multă pofta de handbal.

Stim ca sportivii traiesc multe momente frumoase pe terenul de sport, care e cea mai frumoasa amintire a ta?
Intr-adevar, am multe amintiri frumoase. Probabil momentul cel mai frumos a fost când am obținut cu Galați medalia de bronz. Eram o echipa mică, dar foarte unita care a demonstrat ca valoarea poate fi bătută cu unitate și inima .

Care e antrenorul care te-a inspirat sau care a avut cel mai mare impact asupra carierei tale?
Asta e o intrebare foarte grea. Eu am fost sportiva care a încercat „sa fure” de la fiecare cate ceva. Stiam de mică ca vreau sa antrenez. Am avut parte de antrenori foarte buni, de la care invatat multe lucruri, asa ca îmi este greu sa aleg pentru ca știu ca fiecare a avut un aport in dezvoltarea mea.

In vreme de pandemie, care e relatia cu ale tale colege? Ce mesaj le-ai transmite chiar in acest moment?
Noi la Galați suntem o echipa așa frumoasa, cu fete deosebite iar relația dintre noi este foarte buna. Vorbim pe grupul nostru mereu, am fost la curent cu tot ce face fiecare, de la antrenamente, pana la a ne lauda cu retete culinare ☺. Pastram mereu legătura chiar și cu Stafful, pentru ca noi suntem mai mult decât o echipa. Le transmit ce le-am transmis mereu in timpu pandemiei, îmi este dor echipa și de timpul petrecut împreuna.

Povesteste-ne despre rolul educatiei in viata ta. Ce studii ai urmat, cum s-a imbinat scoala cu programul sportiv? Studiezi in acest moment sau ai in plan sa urmezi noi studii? Daca da, in ce domeniu?
Eu cred ca educația este foarte importantă, deși este foarte greu sa o îmbini cu sportul. Dar nu e imposibil. Eu am terminat Liceul Teoretic Onisifor Ghibu din Sibiu, clasa sportiva. Apoi am urmat cursurile Facultății de Sport din Sibiu, dupa care m-am transferat pentru ultimii ani la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași. Mai tarziu am urmat cursurile de Master, și am obținut masteratul in Sport și Performanta Motrică. Am facut si un curs de Personal Trainer, deoarece am vrut sa aprofundez și acest domeniu, pentru a învață cum trebuie sa lucrez cu sportivii pe care ii antrenez. Nu am fost tentata sa ma intrept si spre alte domenii, nu știu dacă as încerca altceva. Sportul e religia mea, e acel lucru care ma face sa simt ca trăiesc, e energia mea.

Care e abordarea ta in ceea ce priveste incheierea carierei sportive?
Cu cât înaintezi in vârsta ca și sportiv te gândești ca va trebui sa faci și altceva. Eu am noroc ca mi-am propus sa devin antrenor pentru ca mereu am simțit ca pot face asta și ca îmi place. Am început de câțiva ani sa lucrez cu cei mici in paralel cu activitatea mea de handbalista, tocmai pentru a nu îmi fi greu atunci când imi voi lua rămas bun de la terenul de joc. Sper sa mai dureze momentul asta 😊.

Cum a fost pentru tine viata pe timpul pandemiei? Care e cea mai importanta lectie invatata in aceasta perioada?
A fost destul de greu, mai ales începutul pentru ca nu mai trăisem așa ceva. Sa am zile in care sa nu am ceva de făcut. Off, am slăbit 4 kg in prima saptamana, apoi ușor, ușor am învățat sa accept si sa o iau ca pe o perioada de pauza. Pot spune ca in aceasta perioada, m-am convins, dacă mai era nevoie, ca am nevoie de adrenalina și asta doar handbalul mi-o poate da. Abia aștept sa revenim in sala.

Cum ai reusit sa fii alaturi sportivilor pe care ii antrenezi?
Mențimen legătura mereu pe grupurile private, mai ales cu grupa mai mare de junioare trei. Am făcut antrenamente pe platforma online, deci ne descurcam. Imi e dor de toti copiii.

Care sunt pasiunile tale?
Îmi plac momentele petrecute alături de prieteni si imi doresc ca aceste momente sa fie mult mai dese. Fotbalul e pasiunea mea, urmăresc mereu și îmi place sa și îl joc de câte ori am ocazia.

Care sunt valorile ce te ghideaza in viata?
Modestia, generozitatea, prietenia adevarata, familia.

Ca antrenoare, care e cea mai satisfacatoare parte in munca ta? Care sunt provocarile?
Pai e ușor sa fii satisfăcut in munca cu cei mici. Sa vii după o zi grea de antrenamente sau un meci pierdut in ultima secunda, iar un elev de-al tău vine și iti spune „nu-i nimic doamna, data viitoare castigati”, sau sa vezi un copil care îți spune un sincer „te iubesc doamna” – te încarci imediat cu atâta energie. Multă lume nu înțelege cum rezist ritmului cotidian, dar munca alături de cei mici ma face mai puternica. Provocari sunt in fiecare zi, dar cred ca cea mai mare provocare este aceea de a le menține mereu plăcerea de a juca handbal.

Cum iti imaginezi ca va arata viata ta peste 5 ani? Dar peste 6 luni?
Peste 5 ani voi fi la meci in pozitia de antrenor, iar cu aceeași pasiune și ambiție ca atunci când jucam, imi conduc echipa spre victorie. Voi accepta orice provocare și sunt sigura ca voi primi atât cât voi munci.
Peste 6 luni voi fi la un meci, unde alături de colegele mele ne vom bucura pentru o victorie frumoasa.

Daca ai putea sa dai timpul inapoi, ai face ceva diferit in viata ta, ce ai schimba?
Așa cum spune orice sportiv, as avea mai multă grija de sănătatea mea. Deși atunci când iți place sa faci ceva, o faci și intr-un picior.
Nu știu exact ce as schimba.

Alege un singur lucru care daca s-ar implementa/schimba, ar imbunatatii semnificativ viata handbalistilor din Romania.
As propune un psiholog la fiecare echipa.

Ganduri de final:
Ma bucur ca am putut fi alaturi de voi prin acest articol, mi se pare o treaba foarte frumoasa și sper ca tinerii din ziua de azi, sportivii mai ales, sa nu se bazeze doar pe sport. Pot aparea momente in care trebuie sa spui stop mai devreme și apoi te pierzi intr-o întrebare: „Ce voi face acum?” Sper sa se alăture vouă cât mai mulți sportivi și cei tineri sa invete din toate aceste povestiri.

Daca ti-a placut acest articol si il gasesti inspirational, te invit sa il distribui pe pagina ta de social media. Inscrie-te in comunitatea noastra pe grupul de Facebook „Life After Sport” – grup suport pentru antrenori si sportivi de performanta.